Diversificarea distribuie investițiile pentru a reduce riscul general. În loc să-ți investești toți banii într-o singură acțiune, cumperi mai multe. În loc de o singură clasă de active, deții mai multe. Ideea este simplă: atunci când o investiție scade, alta poate crește. Pierderile nu se anulează complet, dar se atenuează. Portofoliul devine mai puțin volatil.

Diversificarea funcționează în mai multe dimensiuni. Clasele de active includ acțiuni, obligațiuni, imobiliare și numerar. Sectoarele includ tehnologie, asistență medicală, energie și bunuri de consum. Zonele geografice includ piețele interne și internaționale. Dimensiunile companiilor variază de la companii mici la companii mari. Un portofoliu bine diversificat deține un mix de acțiuni. Mixul depinde de obiective, orizontul de timp și toleranța la risc. Un investitor tânăr ar putea deține în principal acțiuni. Un pensionar ar putea favoriza obligațiunile.

Diversificarea are limite. Într-o prăbușire severă a pieței, majoritatea activelor se contopesc. Corelațiile cresc în timpul crizelor. Diversificarea nu poate elimina riscul. Poate doar reduce riscul care decurge din deținerea unui singur activ. De asemenea, nu poate garanta randamente. Un portofoliu diversificat nu va avea niciodată cele mai bune performanțe într-un an dat. Este conceput pentru a evita să fie cel mai slab. Pentru majoritatea investitorilor, acest compromis merită. Alternativa este o cursă nebună, fără plasă de siguranță.

Dimensiuni cheie

• Clase de active
• Sectoare
• Geografii
• Dimensiunile companiilor
• Orizonturi de timp