Poluarea din surse non-punctuale vine de peste tot și de nicăieri anume. Apa de ploaie și topirea zăpezii se varsă peste câmpuri, străzi, peluze și șantiere de construcții, adunând îngrășăminte, petrol, pesticide și sedimente. Acest amestec se varsă în pâraie, lacuri și apele subterane fără a trece printr-o conductă sau o stație de epurare.

Termenul a câștigat teren în anii 1970, pe măsură ce autoritățile de reglementare și-au dat seama că controlul conductelor din fabrici și al evacuărilor de canalizare nu era suficient. Râurile erau încă degradate. Poluarea era difuză, transportată de scurgerile provenite din milioane de surse mici. Agricultura este cel mai mare contribuitor în multe bazine hidrografice, urmată de scurgerile urbane și depunerile atmosferice.

Surse și soluții comune

• Îngrășăminte și gunoi de grajd de pe câmpurile agricole.
• Petrol și substanțe chimice din parcări și drumuri.
• Sedimente provenite de la șantierele de construcții și exploatare forestieră.
• Substanțe chimice pentru gazon din cartierele suburbane.
• Soluțiile includ fâșii tampon, grădini pluviale, culturi de acoperire și măturatul străzilor.

Poluarea diffusă din surse diverse este greu de reglementat deoarece nu există un singur coș de fum pe care să-l invoce. Legea privind apa curată se concentrează pe sursele punctuale, lăsând poluarea diffusă în seama programelor statale și locale. Practicile voluntare, programele de partajare a costurilor și campaniile educaționale fac o mare parte din muncă. Provocarea este scara. Milioane de decizii mici, ce să plantezi, unde să parchezi, când să fertilizezi, contribuie la calitatea apei unei întregi regiuni. Este o problemă la care toată lumea contribuie și la care toată lumea poate ajuta să se rezolve.