O calotă glaciară este o masă de gheață în formă de cupolă care acoperă o suprafață terestră. Este mai mică decât o calotă glaciară. Calotele glaciare se extind spre exterior dintr-un punct central înalt, îngropând terenul de dedesubt. Se formează în regiuni polare și de mare altitudine, unde zăpada se acumulează pe tot parcursul anului și nu se topește complet vara.

Calotele glaciare se mișcă. Gravitatea trage gheața spre exterior, iar greutatea zăpezii de deasupra comprimă straturile de dedesubt. Gheața curge încet, câțiva metri pe an, sculptând peisajul pe măsură ce avansează. Apa topită de la margini alimentează râurile și pâraiele. Unele calote glaciare se află pe rocă vulcanică și pot declanșa erupții atunci când presiunea de deasupra lor se schimbă.

Majoritatea calotelor glaciare se micșorează. Temperaturile în creștere topesc mai multă zăpadă vara decât adaugă iarna. Vatnajökull din Islanda, unul dintre cele mai mari din Europa, pierde din masă. Calota glaciară Quelccaya din Peru s-a retras dramatic. Pierderea afectează rezervele de apă, nivelul mării și ecosistemele locale. Calotele glaciare sunt indicatori sensibili ai schimbărilor climatice.

Caracteristici cheie

• Formă de cupolă
• Curge din centru spre exterior
• Mai mici decât calotele glaciare
• Sensibil la temperatură
• Hrănește râurile cu apă topită