Realismul este o formă literară care își propune să reprezinte viața cotidiană și lucrurile familiare cu acuratețe și fără idealizare. A apărut ca o tendință dominantă în secolul al XIX-lea.

Scriitori realiști precum Balzac, Flaubert, George Eliot și Tolstoi s-au concentrat pe personajele din clasa de mijloc și muncitoare, pe detaliile sociale și pe consecințele alegerilor obișnuite. Stilul tinde spre o proză simplă, observație atentă și evitarea melodramei sau a intruziunii evidente a autorului. Intriga provine din personaje și circumstanțe, mai degrabă decât din coincidențe sau intervenții divine. Afirmația nu este că ficțiunea este factuală, ci că este fidelă texturilor și probabilităților experienței trăite.

Realismul a fost contestat de experimentele moderniste și postmoderniste, însă rămâne o modalitate puternică și populară. Ficțiunea contemporană se bazează în continuare pe tehnicile sale, chiar și atunci când le combină cu alte abordări. Impulsul realist continuă oriunde scriitorii încearcă să facă lumea inventată să pară o continuitate cu lumea cititorului.

Ficțiunea care încearcă să portretizeze experiența obișnuită fără amplificarea romantică aparține tradiției realiste.