Modernismul a fost o mișcare literară și artistică care, aproximativ între sfârșitul secolului al XIX-lea și mijlocul secolului al XX-lea, a rupt formele și convențiile tradiționale în căutarea unor noi modalități de a reprezenta o lume schimbată.

Scriitori precum Joyce, Woolf, Eliot și Kafka au experimentat cu fluxul conștiinței, narațiunea fragmentată, aluziile mitice și perspectivele nesigure sau multiple. Mișcarea a răspuns industrializării, urbanizării, războiului mondial și erodării certitudinilor comune. Inovația formală nu a fost o simplă demonstrație tehnică; a fost o încercare de a găsi forme adecvate experienței moderne. Dificultatea și ambiguitatea au fost adesea acceptate ca costuri necesare.

Modernismul nu a fost niciodată un program singular. A inclus o complexitate modernistă ridicată și variante mai accesibile, variante europene și americane, precum și dezbateri continue despre tradiție și noutate. Moștenirea sa rămâne vizibilă în confortul literaturii contemporane față de fragmentare, interioritate și formă conștientă de sine. A citi opere moderniste înseamnă încă a te confrunta cu șocul tehnicilor care odinioară redefiniau ceea ce putea face literatura.

Tendința de la începutul secolului al XX-lea de a face literatura nouă, atât ca formă, cât și ca viziune, este ceea ce denumește termenul de modernism.