Prefigurarea este plantarea de indicii sau aluzii care pregătesc publicul pentru evenimente ulterioare. Creează așteptare și, privind în retrospectivă, un sentiment de inevitabilitate.

O armă încărcată prezentată în primul act, o remarcă întâmplătoare care se dovedește mai târziu profetică, o schimbare a vremii care oglindește necazurile iminente - toate sunt forme de prevestire. Metoda poate fi subtilă sau evidentă. O acțiune prea grea face povestea previzibilă; o acțiune prea ușoară lasă evenimentul ulterior să pară nepregătit. Scriitorii pricepuți calibrează semnalele astfel încât cititorii începători să simtă suspans, în timp ce cititorii fideli observă cât de atent a fost pus terenul.

Prevestirea funcționează în tandem cu suspansul și surpriza. Nu elimină surpriza; face ca surpriza să pară meritată. În tragedie, contribuie la sentimentul destinului; în mister, se comportă corect cu cititorul, oferind indiciile necesare. Cea mai bună prevestire este adesea recunoscută numai după ce evenimentul prevestit a avut loc.

Un detaliu care indică în liniște ceea ce va urma este un exemplu de prefigurare.