Un eseu este o scurtă proză non-ficțională care explorează un anumit subiect dintr-un unghi personal sau argumentativ. Cuvântul provine din franceză și înseamnă „încercare”, iar forma păstrează un sens al gândirii exploratorii.

Eseurile lui Montaigne, intitulate Essais, au stabilit modelul personal, digresiv; eseurile lui Bacon au oferit un stil mai aforistic, public. Eseurile moderne variază de la argumente formale la reflecții informale, critică literară și comentarii culturale. Ceea ce au în comun este concentrarea pe idei, mai degrabă decât pe o narațiune susținută, și o voce care este de obicei mai directă decât cea a ficțiunii. Eseistul poate convinge, medita, descrie sau pur și simplu poate întoarce un subiect spre examinare de către cititor.

Lungimea este flexibilă, dar eseul este de obicei mai scurt decât un tratat și mai elaborat decât o schiță. Se bazează pe tensiunea dintre perspectiva individuală a scriitorului și interesul general al subiectului. Un eseu bun lasă cititorul cu o idee clarificată sau un nou unghi de viziune.

O încercare concentrată de a gândi prin intermediul unui subiect în proză este un eseu.