Un roman epistolar este relatat printr-o serie de documente - de obicei scrisori, dar uneori intrări de jurnal, decupaje din ziare sau mesaje electronice. Povestea reiese din corespondența însăși.

„Pamela și Clarissa de Samuel Richardson au stabilit forma în limba engleză; exemple ulterioare includ Tristele tânărului Werther de Goethe, Dracula de Stoker și numeroase experimente moderne cu e-mailuri, mesaje text și tehnici mixte. Metoda creează imediatitate și intimitate; cititorii simt că aud o comunicare privată. De asemenea, permite perspective multiple atunci când contribuie mai mulți corespondenți și poate genera suspans prin pauzele și întârzierile dintre scrisori.”

Printre provocări se numără menținerea plauzibilității — de ce ar scrie personajele atât de detaliat? — și evitarea monotoniei. Practicienii pricepuți variază vocile, folosesc lacunele dintre documente pentru un efect dramatic și lasă forma însăși să devină parte a sensului. Romanul epistolar rămâne un vehicul flexibil pentru explorarea subiectivității, a lipsei de fiabilitate și a modurilor în care comunicarea scrisă modelează relațiile.

Când narațiunea unui roman este susținută în întregime de scrisorile sau documentele pe care le produc personajele sale, acesta este epistolar.