Conotația este grupul de semnificații emoționale, culturale sau asociative pe care un cuvânt le poartă dincolo de definiția sa literală. Este ceea ce sugerează cuvântul, mai degrabă decât ceea ce denotă strict.

„Acasă” denotă un loc de reședință; conotează căldură, siguranță, apartenență sau, pentru unii vorbitori, izolare. „Subțir” și „slăbănog” se pot referi la același tip de corp, dar evocă atitudini opuse. Scriitorii aleg cuvintele atât pentru conotațiile lor, cât și pentru denotațiile lor, modelând răspunsul cititorului cu fiecare selecție. Limbajul politic, publicitatea și poezia depind în mare măsură de conotația controlată.

Conotațiile se schimbă odată cu timpul, cultura și contextul. Un cuvânt care odinioară purta asociații neutre sau pozitive poate dobândi unele negative și invers. Scriitorii sensibili sunt atenți la aceste schimbări. Dicționarele înregistrează denotația; doar experiența și atenția dezvăluie întreaga gamă de conotații.

Încărcătura suplimentară de sentiment sau asociere care însoțește un cuvânt este conotația sa.