Un arhaism este un cuvânt, o expresie sau o trăsătură stilistică care a ieșit din uz și acum pare în mod deliberat demodată. Scriitorii o folosesc pentru a evoca o epocă trecută, pentru a da demnitate sau, ocazional, pentru a crea o distanță ironică.

Spenser a umplut „Regina Zânelor” cu dicție arhaică pentru a sugera un trecut cavaleresc. Poeții și romancierii de mai târziu au apelat la „tu”, „ai” sau la un vocabular învechit atunci când au vrut textura limbii engleze anterioare. În ficțiunea istorică, acest instrument poate spori autenticitatea; în scrierile contemporane, riscă să sune manierat sau prețios dacă este folosit excesiv. Unele arhaisme supraviețuiesc în expresii fixe, limbaj juridic sau ritualuri religioase mult timp după ce au dispărut din vorbirea cotidiană.

Efectul depinde de recunoașterea de către cititor a faptului că limba nu mai este actuală. Atunci când această recunoaștere este împărtășită, arhaismul deschide o mică fereastră către un alt timp. Când nu este, cuvântul pur și simplu nedumerește sau distrage atenția.

O fosilă lingvistică plasată în mod deliberat într-o propoziție modernă este un arhaism.