O alegorie este o narațiune, o poezie sau o imagine care poate fi citită pe două niveluri: o poveste superficială și un sens mai profund, adesea moral sau politic. Personajele, decorurile și evenimentele reprezintă sistematic idei abstracte sau realități istorice.

„Ferma animalelor” de George Orwell povestește o rebeliune în rândul animalelor de la fermă, trasând în același timp cursul Revoluției Ruse. „Regina zânelor” de Edmund Spenser prezintă cavaleri și doamne ale căror aventuri întruchipează virtuți și vicii. Moralitatea medievală pune în scenă abstracțiuni personificate, cum ar fi „Omul obișnuit” și „Faptele bune”. Puterea alegoriei constă în capacitatea sa de a face argumentul abstract concret și memorabil și de a strecura critica pe lângă cenzură, îmbrăcând-o în ficțiune.

Nu orice operă simbolică este o alegorie. Adevărata alegorie menține o corespondență susținută, biunivocă, între nivelurile literal și figurativ. Cititorii moderni se opun uneori didacticismului alegoriei clasice, însă forma continuă să apară în satira politică, fantezie și artă vizuală ori de câte ori un scriitor sau un artist dorește ca publicul să vadă dincolo de poveste o afirmație mai amplă.

Când o poveste continuă să indice dincolo de ea însăși, către un al doilea sens, organizat, ea funcționează ca o alegorie.