Un bun public are două trăsături definitorii. Este neexcluzibil, ceea ce înseamnă că nu poți împiedica cu ușurință oamenii să îl folosească. Și este non-rival, ceea ce înseamnă că utilizarea de către o persoană nu reduce ceea ce este disponibil pentru ceilalți. Apărarea națională este cazul de manual. Aerul curat, iluminatul stradal și farurile se califică, de asemenea.

Piețele oferă insuficient bunuri publice. Dacă toată lumea poate beneficia fără a plăti, puțini vor plăti în mod voluntar. Fiecare persoană speră că ceilalți vor acoperi costul. Rezultatul este o subofertă. Guvernele intervin, finanțând aceste bunuri prin taxe și oferindu-le tuturor.

Granița nu este întotdeauna clară. Educația are beneficii publice, dar este parțial excluzibilă. Drumurile pot fi taxate, ceea ce le transformă în bunuri de club, mai degrabă decât în ​​bunuri publice pure. Economiștii se ceartă unde să se traseze linia, dar logica de bază se menține: unele bunuri necesită acțiune colectivă.

Trăsături cheie

• Neexcluzibil
• Non-rival
• Problema parasitismului
• Adesea furnizate de guvern
• Distins de resursele comune