O resursă comună este ceva ce toată lumea poate folosi, dar utilizarea de către o persoană reduce ceea ce este disponibil pentru alții. Peștii din ocean, apele subterane și pășunile publice sunt exemple clasice. Sunt rivale - dacă eu prind un pește, tu nu poți - dar neexcluzibile - este greu să mă împiedici să încerc.

Această combinație duce la suprautilizare. Fiecare pescar beneficiază de pe urma capturilor mai mari, în timp ce costul epuizării resurselor este împărțit de toată lumea. Rezultatul este tragedia bunurilor comune. Garrett Hardin a popularizat ideea în 1968, deși Elinor Ostrom a arătat ulterior că comunitățile pot gestiona cu succes resursele comune cu reguli corecte și încredere.

Soluțiile includ cote, permise, privatizare și guvernanță comunitară. Nicio abordare unică nu funcționează peste tot. Cheia este alinierea stimulentelor individuale cu starea de sănătate pe termen lung a resursei. Fără aceasta, resursa se epuizează, iar toată lumea pierde.

Exemple

• Pescuitul oceanic
• Acvifere subterane
• Pășuni publice
• Calitatea aerului (un lucru comun la nivel global)
• Drumuri și spații publice