O mecanică își pierde locul de muncă când fabrica se închide. Ea depune cereri de indemnizație, își actualizează CV-ul și începe să aplice. Până când își găsește un loc de muncă, este considerată șomeră. Economiștii măsoară șomajul ca fiind proporția din forța de muncă care este șomeră, dar își caută activ un loc de muncă. Persoanele care au încetat să caute un loc de muncă nu sunt luate în considerare, motiv pentru care rata globală poate scădea chiar și atunci când vremurile sunt dificile.

Nu toate șomajurile sunt la fel. Șomajul fricțional provine din fluxul normal de persoane care se mută între locuri de muncă. Un absolvent recent care caută un prim loc de muncă se încadrează în această categorie. Șomajul structural este mai profund: lucrătorii calificați nu mai corespund locurilor de muncă disponibile, așa cum s-a întâmplat cu minerii de cărbune din Marea Britanie și cu muncitorii din fabricile din Midwestul american. Șomajul ciclic crește și scade odată cu ciclul economic, atingând vârfuri în timpul recesiunilor și scăzându-se în timpul perioadelor de boom.

Costurile depășesc pierderile salariale. Perioadele lungi de șomaj erodează competențele și încrederea în sine. Comunitățile pierd venituri fiscale. Copiii din gospodăriile cu părinți șomeri au adesea rezultate mai slabe la școală. Economiștii dezbat cât de mult este inevitabil șomajul. Majoritatea plasează rata naturală undeva între 4 și 5% pentru o economie sănătoasă.

Tipuri de șomaj

• Fricțiune: între locuri de muncă
• Structurală: nepotrivire a competențelor
• Ciclic: legat de recesiuni
• Sezoniere: schimbări previzibile, cum ar fi munca la fermă iarna