Guvernele plătesc fermierii pentru a cultiva porumb. Acestea acoperă o parte din costul panourilor solare. Acestea rambursează spitalele pentru tratarea pacienților neasigurați. Aceste plăți sunt subvenții, transferuri de la guvern către producători sau consumatori pentru a reduce costurile sau a încuraja activitatea. Sunt unul dintre cele mai comune instrumente de politică economică și unul dintre cele mai controversate.

Subvențiile sunt justificate atunci când piețele nu oferă suficientă valoare. Energia regenerabilă este un caz clasic. Energia solară și eoliană reduc poluarea, dar beneficiile lor sunt răspândite în întreaga societate. Fără subvenții, firmele private ar investi mai puțin decât este optim din punct de vedere social. Subvențiile pot, de asemenea, stabiliza prețurile pentru fermieri, menținând alimentele accesibile în timpul recoltelor proaste. Și pot proteja industriile incipiente până când acestea pot concura la nivel global.

Însă subvențiile au o latură întunecată. Ele distorsionează piețele, încurajând supraproducția și risipa. Sunt greu de eliminat odată ce sunt implementate, deoarece beneficiarii se organizează politic. Ele pot deveni o formă de asistență socială corporativă, îmbogățind firmele bine conectate. Organizația Mondială a Comerțului încearcă să limiteze subvențiile agricole, cu succes limitat. Fiecare guvern pretinde că le urăște și fiecare guvern le plătește.

Exemple de subvenții

• Sprijinirea prețurilor agricole
• Credite fiscale pentru energie regenerabilă
• Subvenții pentru locuințe și ajutor la chirie
• Subvenții pentru împrumuturi studențești
• Subvenții la export