Dacă vindeți încă o unitate, veniturile cresc, dar nu întotdeauna cu prețul întreg. Dacă o firmă trebuie să reducă prețul pentru a vinde acea unitate suplimentară, câștigul de venit este mai mic decât prețul de listă. Venitul marginal reprezintă modificarea venitului total din vânzarea unei unități suplimentare și este aproape întotdeauna mai mic decât prețul pe piețele în care firmele au putere de stabilire a prețurilor.

Pentru o firmă perfect competitivă, venitul marginal este egal cu prețul. Firma este prea mică pentru a influența prețul pieței, așa că fiecare unitate suplimentară se vinde la aceeași sumă. Pentru un monopolist, venitul marginal este mai mic decât prețul, deoarece vânzarea unei unități mai mari înseamnă scăderea prețului pentru toate unitățile, nu doar pentru ultima. Această diferență explică de ce monopolurile produc mai puțin și percep taxe mai mari decât ar face-o pe piețele competitive.

Regula maximizării profitului este simplă: se produce până când venitul marginal este egal cu costul marginal. Dincolo de acest punct, fiecare unitate suplimentară costă mai mult decât aduce. Sub acest punct, firma pierde bani. Această regulă se aplică atât standurilor de limonadă, cât și corporațiilor multinaționale, deși întreprinderile reale rareori au informații perfecte despre curbele lor marginale.

Relații cheie

• Venitul marginal este egal cu prețul în condiții de concurență perfectă
• Venitul marginal este sub preț în condiții de monopol
• Profitul este maximizat atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal
• Venitul marginal scade pe măsură ce cantitatea vândută crește