Microeconomia analizează o singură firmă, un singur consumator, o singură piață. Macroeconomia se îndepărtează de situația economică. Aceasta studiază întreaga economie: producția totală, ocuparea forței de muncă totală, nivelurile generale ale prețurilor și interacțiunile dintre acestea. Se întreabă de ce au loc recesiunile, ce cauzează inflația și cum pot guvernele atenua declinul economic. Domeniul s-a născut în anii 1930, când John Maynard Keynes a încercat să explice Marea Depresiune.

Macroeconomiștii lucrează cu agregate. PIB-ul măsoară producția totală. Rata șomajului măsoară ponderea forței de muncă fără loc de muncă. Rata inflației urmărește modificările nivelului general al prețurilor. Aceste cifre sunt imperfecte, dar sunt cele mai bune instrumente disponibile pentru conducerea unei economii. Bancherii centrali și miniștrii de finanțe se bazează pe ele zilnic.

Domeniul este împărțit în școli de gândire. Keynesienii favorizează cheltuielile guvernamentale active pentru a combate recesiunile. Monetariștii pun accent pe controlul masei monetare. Economiștii clasici susțin că piețele se echilibrează rapid, iar intervenția guvernamentală se întoarce adesea împotriva sa. Dezbaterile sunt aprinse și ele modelează politica reală. Un președinte care numește un keynesian să conducă Rezerva Federală va primi sfaturi diferite față de unul care numește un monetarist.

Întrebări cheie macro

• Ce cauzează recesiunile?
• Cum începe și cum se oprește inflația?
• Ce determină creșterea pe termen lung?
• Cum interacționează politica fiscală și cea monetară?
• De ce rămân unele țări sărace?