Adăugați încă un lucrător într-o bucătărie mică și lucrurile se fac mai repede. Adăugați un al cincilea, un al zecelea, un al douăzecilea și bucătăria devine o aglomerație. Producția poate crește în continuare, dar fiecare lucrător nou adaugă mai puțin decât cel precedent. Aceasta este randamentul descrescător, una dintre cele mai vechi idei din economie. Datează de la David Ricardo și analiza sa asupra terenurilor agricole de la începutul anilor 1800.

Principiul se aplică ori de câte ori cel puțin o sursă de producție este fixă. Un fermier cu o parcelă fixă ​​de teren poate adăuga îngrășăminte și poate vedea o creștere bruscă a randamentelor. Continuând să adăugați îngrășăminte, câștigurile se reduc, apoi se opresc complet, apoi devin negative pe măsură ce substanțele chimice ard solul. O fabrică cu utilaje fixe poate angaja mai mulți muncitori, dar în cele din urmă se încurcă reciproc.

Randamentele descrescătoare sunt importante pentru teoria creșterii. Aceasta ajută la explicarea motivului pentru care țările sărace pot crește rapid prin adoptarea tehnologiei existente, în timp ce țările bogate trebuie să inoveze pentru a continua să crească. De asemenea, avertizează împotriva soluțiilor simple. Alocarea mai multor bani sau a mai multor oameni pentru a rezolva o problemă funcționează doar până când aceasta nu mai funcționează.

Puncte cheie

• Cel puțin o intrare trebuie să fie fixă
• Producția marginală scade pe măsură ce inputurile variabile cresc
• În cele din urmă, producția marginală poate deveni negativă
• Principiul se aplică pământului, muncii și capitalului
• Aceasta susține argumentele pentru o creștere bazată pe inovare