Scăderea prețurilor sună ca o veste bună. Totul se ieftinește. Dar când prețurile scad în întreaga economie pentru o perioadă susținută, rezultatul este deflația, iar aceasta poate fi mult mai periculoasă decât inflația. Japonia se luptă cu ea de decenii întregi. Marea Depresiune a fost martora ei în anii 1930.

Problema este că deflația schimbă comportamentul. Dacă prețurile vor fi mai mici luna viitoare, de ce să cumperi astăzi? Consumatorii amână achizițiile. Întreprinderile amână investițiile. Cererea scade și mai mult, ceea ce împinge prețurile și mai mult în jos. O spirală descendentă se instalează. Datoria devine mai greu de rambursat deoarece banii datorați sunt fixi, în timp ce veniturile și prețurile se micșorează. Debitorii reduc cheltuielile pentru a se menține pe linia de plutire, adâncind criza economică.

Băncile centrale combat deflația prin reducerea ratelor dobânzilor, însă ratele nu pot scădea sub zero în vremuri normale. Ele pot cumpăra active pentru a injecta bani, o politică numită relaxare cantitativă. Ajută, dar lent. Deflația este persistentă. Odată ce se instalează așteptările de scădere a prețurilor, acestea sunt greu de depășit.

De ce deflația doare

• Consumatorii amână cheltuielile
• Povara datoriilor crește în termeni reali
• Companiile reduc investițiile și locurile de muncă
• Salariile scad, reducând și mai mult cererea
• Băncile centrale nu mai au spațiu pentru a reduce ratele dobânzilor