Când un guvern sau o corporație are nevoie de numerar, se poate împrumuta de la public prin emiterea de obligațiuni. O obligațiune este un împrumut deghizat în titlu de valoare tranzacționabil. Cumpărătorul predă banii astăzi și primește plăți regulate de dobânzi, numite cupoane, plus suma inițială înapoi la scadență. Această sumă inițială este valoarea nominală, iar rata dobânzii este rata cuponului.

Obligațiunile se tranzacționează pe piețele secundare, așadar prețurile lor fluctuează. Când ratele dobânzilor de pe piață cresc, obligațiunile mai vechi care plătesc cupoane mai mici devin mai puțin atractive, iar prețurile lor scad. Când ratele scad, se întâmplă invers. Această relație inversă este primul lucru pe care îl învață orice investitor în obligațiuni. De asemenea, explică de ce fondurile de obligațiuni pot pierde bani chiar dacă debitorii subiacenți continuă să plătească la timp.

Riscul variază enorm. Obligațiunile de trezorerie ale SUA sunt considerate aproape fără riscuri, deoarece guvernul poate impozita și tipări. Obligațiunile corporative plătesc mai mult, deoarece compania ar putea da faliment. Obligațiunile nedorite plătesc mult mai mult din același motiv.

Tipuri comune

• Obligațiuni guvernamentale: emise de trezoreriile naționale.
• Obligațiuni municipale: emise de state și orașe, adesea scutite de impozite.
• Obligațiuni corporative: emise de firme, evaluate de agenții precum Moody's.
• Obligațiuni cu cupon zero: vândute cu reducere, nu plătesc dobândă până la scadență.