Într-o grădină, plantele cresc până când rămân fără apă, lumină sau spațiu. Oricare dintre acestea se termină prima este factorul limitativ. Conceptul este esențial în ecologie. Descrie resursa sau condiția care restricționează creșterea populației. Fără limite, populațiile ar crește exponențial la nesfârșit. În practică, întotdeauna lipsește ceva: hrana, locurile de cuibărit, mineralele sau capacitatea de a tolera frigul, seceta sau bolile.

Justus von Liebig a propus legea minimului în secolul al XIX-lea, argumentând că creșterea nu este determinată de resursele totale, ci de cele mai rare. Un câmp cultivat cu mult azot și fosfor, dar fără apă, va eșua. Adăugarea unei cantități mai mari de azot nu face nimic. Factorul limitativ este apa. Principiul se aplică și animalelor. O populație de cerbi ar putea fi limitată de furajele de iarnă într-o zonă și de prădători în alta. Pe măsură ce condițiile se schimbă, factorul limitativ se schimbă. Gestionarea ecosistemelor înseamnă înțelegerea factorului care contează cel mai mult la un moment dat.

Factori limitatori comuni

• Disponibilitatea hranei și a apei.
• Spațiu și adăpost.
• Prădători și boli.
• Temperatura și alte condiții climatice.

Identificarea factorului limitativ nu este întotdeauna ușoară. Necesită observare și adesea experimente. Însă fără aceasta, eforturile de a ajuta o populație pot rata complet ținta.