Unele specii îți spun mai multe despre un mediu decât altele. O specie indicator este una a cărei prezență, absență sau stare reflectă sănătatea unui ecosistem. Lichenii sunt sensibili la poluarea aerului. Dispariția lor dintr-o pădure semnalează o calitate slabă a aerului. Larvele de efemeroptere au nevoie de apă curată, bogată în oxigen. Absența lor dintr-un pârâu indică poluare sau nivel scăzut de oxigen. Broaștele, cu pielea lor permeabilă, sunt sensibile la schimbările în chimia apei și la radiațiile UV. Un declin al populațiilor de broaște avertizează adesea asupra unor probleme de mediu mai ample.

Speciile indicatoare sunt utile deoarece sunt mai ieftine și mai rapid de monitorizat decât măsurarea fiecărei variabile dintr-un ecosistem. Ecologiștii le folosesc pentru a urmări poluarea, schimbările climatice și degradarea habitatului. Însă abordarea are limite. O specie poate fi sensibilă la un factor și tolerantă la altul. Poate decădea din motive care nu au legătură cu ecosistemul mai larg. Cele mai bune programe de monitorizare utilizează mai mulți indicatori împreună, combinându-i cu măsurători directe ale condițiilor de apă, aer și sol.

Specii indicatoare comune

• Licheni: calitatea aerului, în special dioxidul de sulf.
• Efemere și muște de piatră: apă dulce curată.
• Broaște și salamandre: chimia apei și UV.
• Corali: temperatura și aciditatea oceanului.

Speciile indicatoare nu sunt doar canari în mina de cărbune. Sunt, de asemenea, specii care merită protejate în sine, iar declinul lor este o pierdere, indiferent de ceea ce ne spune.