O rețea trofică cartografiază toate relațiile de hrănire dintr-un ecosistem. Este o rețea de lanțuri trofice interconectate, care arată care organisme mănâncă pe care și cum se deplasează energia prin sistem. O rețea trofică pentru un iaz ar putea include alge, purici de apă, pești mici, broaște, stârci și bacterii. Săgețile indică de la organismul mâncat la organismul care îl mănâncă. Rezultatul arată ca o diagramă încâlcită, care este punctul central. Ecosistemele reale sunt încâlcite.

Rețelele trofice dezvăluie efecte indirecte. Dacă se elimină un prădător de vârf, populațiile de erbivore pot exploda, pășunând excesiv plantele de care depind alte specii. Dacă se adaugă o specie invazivă, aceasta poate concura mai mult cu speciile native pentru hrană, modificând întreaga rețea trofică. Ecologiștii studiază rețelele trofice pentru a înțelege rezistența și vulnerabilitatea. O rețea cu multe conexiuni este mai stabilă decât una cu puține. Dacă o specie de pradă scade, prădătorii pot trece la alta. Într-o rețea trofică simplă, nu există nicio rezervă.

Caracteristici cheie

• Mai multe lanțuri trofice interconectate.
• Săgeți care arată fluxul de energie.
• Niveluri trofice de la producători la prădători de vârf.
• Efecte indirecte care se răspândesc în întregul sistem.

Rețelele trofice sunt modele, nu fotografii. Ele simplifică realitatea pentru a face modelele vizibile. Cele mai bune sunt construite din ani de observații pe teren.