Un lanț trofic trasează o singură cale de transport al energiei printr-un ecosistem. Iarba este mâncată de o lăcustă. Lăcusta este mâncată de o broască. Broasca este mâncată de un șarpe. Șarpele este mâncat de un șoim. Fiecare verigă reprezintă un nivel trofic. Lanțul arată cine pe cine mănâncă și are de obicei trei până la cinci verighete. Lanțurile mai lungi sunt rare deoarece energia se pierde la fiecare transfer.

Lanțurile trofice sunt modele simple. Ecosistemele reale sunt mai complexe. Majoritatea organismelor mănâncă mai mult de un lucru și sunt mâncate de mai mult de un prădător. Un șoim ar putea mânca șerpi, iepuri și păsări. Un șarpe ar putea mânca broaște, șoareci și insecte. Când cartografiezi toate aceste conexiuni, obții o rețea trofică. Lanțurile trofice sunt utile pentru predare și pentru urmărirea contaminanților specifici. Mercurul, de exemplu, se concentrează pe măsură ce urcă într-un lanț, atingând niveluri periculoase la prădătorii de vârf, cum ar fi tonul și peștele spadă.

Niveluri trofice

• Producători: plante și alge.
• Consumatori primari: erbivorele.
• Consumatori secundari: carnivore care se hrănesc cu erbivore.
• Consumatori terțiari: carnivore care se hrănesc cu alte carnivore.

Lanțurile trofice nu sunt fixe. Dacă îndepărtezi o verigă, lanțul se reorganizează. Dacă adaugi o specie invazivă, lanțul s-ar putea prăbuși. Simplitatea este utilă. Realitatea este mai dezordonată.