Gratinarea alimentelor la grătar gătește alimentele cu o căldură intensă deasupra alimentului. Sursa de căldură este deasupra alimentului, de obicei elementul superior al unui cuptor sau al unei salamandre. Mâncarea este plasată aproape de căldură și se gătește rapid. Suprafața se rumenește și se carbonizează, în timp ce interiorul rămâne umed. Gratinarea este opusul frigerii, care folosește căldură indirectă. Seamănă mai mult cu grătarul, dar căldura vine de sus. Fripturile, peștele, puiul și legumele sunt de obicei gratinate. La fel și caserolele, care au nevoie de un blat rumenit.

Gătirea la grătar este rapidă. O bucată subțire de pește se poate găti în trei până la patru minute. O friptură se poate găti în cinci până la șapte minute. Trebuie urmărită mâncarea. Linia dintre rumenire și arsă este subțire. Ușa cuptorului poate fi lăsată ușor întredeschisă pentru a preveni stingerea ciclului de gătit al elementului. Poziția raftului determină intensitatea. Cu cât mâncarea este mai aproape, cu atât căldura este mai intensă. Bucătarul ajustează raftul pentru a controla viteza. O bucată groasă de carne poate necesita grătar pe o parte, întoarsă și gătită la grătar pe cealaltă. O bucată subțire poate necesita doar o parte.

Gătirea la grătar are mai multe utilizări. Topește brânza pe un sandviș sau o caserolă. Rumeniește partea de sus a unui gratin. Prăjește ardeii și roșiile pentru o aromă afumată. Gătește o friptură fără a încălzi întreaga bucătărie. Este o tehnică de restaurant, dar funcționează și acasă. Gratarul este unealta. Căldura este metoda. Bucătarul este observatorul. Rezultatul este o bucată de mâncare rumenită, suculentă și aromată. Gratarul nu este blând. Este intens. Cere atenție. O recompensează.