Cărămida este o construcție realizată prin așezarea cărămizilor în mortar. Este una dintre cele mai vechi metode de construcție și încă una dintre cele mai comune. O cărămidă este un bloc dreptunghiular de lut ars, rezistent la compresiune, durabil și modular. Un zidar stivuiește cărămizile într-un model numit mortar, întinzând mortar între fiecare rând. Legătura distribuie încărcăturile și leagă peretele împreună. Legătura continuă, legătura englezească și legătura flamandă sunt cele mai comune. Fiecare are un aspect și un comportament structural diferit. În bucătărie, zidăria apare într-o formă diferită. O cărămidă de brânză. O cărămidă de înghețată. O cărămidă de caramel fudge. Fiecare este un bloc solid, tăiat sau rupt pentru servire.

Zidăria poate fi structurală sau placată cu cărămidă. Un zid solid din cărămidă își susține propria greutate și adesea podelele și acoperișul de deasupra lui. Este gros, greu și necesită o fundație. O placare cu cărămidă este o singură bucată de cărămidă legată de un cadru structural, cu o cavitate de aer și hidroizolație în spatele ei. Cărămida nu susține nicio sarcină de construcție. Este un paravan de ploaie. Majoritatea clădirilor moderne din cărămidă folosesc placare cu cărămidă.

Zidăria are avantaje. Se învechește bine. Vine în nenumărate culori și texturi. Necesită puțină întreținere. Oferă masă termică și rezistență la foc. În bucătărie, cărămida de brânză se învechește bine și ea. Dezvoltă aroma. Se taie și se servește. Nu este un perete. Este un ingredient. Dar logica este similară. Cărămida este o unitate. Se stivuiește sau se taie. Se folosește. Este materia primă a preparatului. Zidarul și bucătarul lucrează amândoi cu cărămizi. Unul construiește un perete. Celălalt construiește o masă.