O voce în off este o narațiune rostită de un personaj sau narator nevăzut. Vocea se aude peste imagini, comentând acțiunea, oferind explicații sau dezvăluind gânduri interioare. Vocea în off poate fi un personaj din poveste, cum ar fi un detectiv care narează un caz. Poate fi un narator omniscient, cum ar fi Morgan Freeman în The Shawshank Redemption. Poate fi vocea regizorului, cum ar fi narațiunea șoptită a lui Terrence Malick. Voiceover-ul este un instrument versatil. Poate oferi informații. Poate crea ironie. Poate dezvălui caracterul.

Voiceover-ul este adesea folosit în filmul noir. Detectivul dur narează povestea, explicând intriga și dezvăluindu-și cinismul. Este folosit în documentare, unde naratorul explică imaginile. Este folosit în comedii, unde naratorul comentează absurditatea. Este folosit în drame, unde naratorul dezvăluie viața interioară a unui personaj. Voiceover-ul nu este întotdeauna necesar. Unii cineaști îl evită, preferând să arate decât să spună. Dar atunci când este folosit bine, poate fi puternic. Poate crea intimitate. Poate crea distanță. Poate crea sens.

Voiceover-ul este înregistrat în post-producție, de obicei într-un studio de sunet. Actorul urmărește filmul și înregistrează narațiunea. Regizorul ghidează interpretarea. Designerul de sunet amestecă vocea cu muzica și efectele. Voiceover-ul este un efort de colaborare. Este vocea filmului. Este prezența naratorului. Este ghidul publicului. Voiceover-ul este un instrument. Nu este filmul. Dar poate fi conștiința filmului.