Lumina lumânării este portocalie. Lumina zilei este albastră. Diferența constă în temperatura de culoare, o măsură a căldurii sau răcorii luminii. Se măsoară în kelvini, o unitate de temperatură termodinamică. Valorile mai mici ale kelvinilor sunt mai calde, adică mai portocalii sau mai roșii. Valorile mai mari sunt mai reci, adică mai albastre. Flacăra unei lumânări are aproximativ 1.800 K. Un bec incandescent de uz casnic are aproximativ 2.700 K. Lumina zilei la amiază este de aproximativ 5.600 K. Un cer acoperit de nori poate avea 7.000 K sau mai mult.

Temperatura de culoare contează în cinematografie deoarece afectează atmosfera și realismul unei scene. O lumină caldă poate face o scenă să pară confortabilă, romantică sau nostalgică. O lumină rece o poate face să pară rece, sterilă sau extraterestră. Amestecarea temperaturilor de culoare într-o scenă poate crea contrast și tensiune. Un personaj luminat de lumină caldă de tungsten pe fundalul unei ferestre reci poate părea sfâșiat între două lumi. Alegerea temperaturii de culoare este o decizie creativă, nu doar una tehnică.

Camerele au o setare de balans de alb care ajustează senzorul la temperatura de culoare a luminii. Dacă balansul de alb este setat incorect, imaginea va părea prea portocalie sau prea albastră. Directorii de imagine setează adesea balansul de alb în mod deliberat pentru a obține un aspect specific. De asemenea, pot folosi geluri pe lumini pentru a le schimba temperatura de culoare. Scara Kelvin este un instrument, iar directorul de imagine o folosește pentru a picta cu lumina.