Prepararea cafelei implică filtrarea. Apa fierbinte trece prin cafeaua măcinată, iar un filtru de hârtie reține zațul în timp ce lichidul curge prin el. Filtrarea separă solidele de lichide folosind o barieră poroasă. Bariera, numită mediu filtrant, permite trecerea lichidului, dar blochează particulele solide. Lichidul care trece prin acesta este filtratul. Solidul care rămâne pe filtru este reziduul.

Filtrarea este utilizată în multe contexte. În laborator, hârtia de filtru și pâlniile separă precipitatele de soluții. În industrie, filtrele-prese deshidratează suspensiile, filtrele cu saci captează praful din gazele de eșapament, iar filtrele cu membrană purifică apa și produsele farmaceutice. În locuințe, aspiratoarele, purificatoarele de aer și filtrele de apă utilizează toate filtrarea. În organism, rinichii filtrează sângele, eliminând deșeurile și excesul de apă pentru a forma urină.

Alegerea mediului filtrant depinde de aplicație. Dimensiunea particulelor, debitul, compatibilitatea chimică și costul sunt toate importante. Hârtia de filtru este ieftină și de unică folosință. Membranele au dimensiuni precise ale porilor pentru filtrare sterilă. Nisipul și pietrișul sunt utilizate în tratarea apei. Cărbunele activ adsorbe impuritățile pe lângă filtrarea lor. Fiecare mediu are punctele sale forte.

Filtrarea nu este același lucru cu distilarea sau cromatografia. Se separă în funcție de dimensiunea particulelor, nu de punctul de fierbere sau solubilitate. Este o separare fizică, nu o reacție chimică. Componentele își păstrează identitatea. Este una dintre cele mai simple și mai utilizate tehnici de separare.