Testele de impact sunt coliziuni controlate utilizate pentru a evalua siguranța unui vehicul. Acestea sunt efectuate de agenții guvernamentale și organizații independente din întreaga lume. În Statele Unite, Administrația Națională pentru Siguranța Traficului Rutier derulează Programul de Evaluare a Mașinilor Noi, care evaluează vehiculele în funcție de protecția frontală, laterală și la răsturnare. Institutul de Asigurări pentru Siguranța Rutieră își desfășoară propriile teste, inclusiv testul de suprapunere frontală mică, care este deosebit de solicitant.

Un test de impact folosește manechine instrumentate care măsoară forțele asupra capului, gâtului, pieptului și picioarelor. Camere de mare viteză captează impactul la mii de cadre pe secundă. Inginerii analizează deformarea structurii, momentul declanșării airbagului și mișcarea manechinelor. Rezultatele sunt evaluate și publicate, iar consumatorii le folosesc pentru a compara vehiculele.

Testele au schimbat mașinile. În anii 1990, multe vehicule aveau o protecție slabă la impactul lateral. Acum, airbag-urile laterale și structurile mai puternice sunt standard. Testul de suprapunere mică, introdus în 2012, a scos la iveală punctele slabe ale multor vehicule și a determinat reproiectări. Producătorii auto participă la teste pentru că ratingurile afectează vânzările.

Testele de impact nu sunt perfecte. Ele simulează anumite tipuri de accidente, nu orice accident posibil. Accidentele din lumea reală implică viteze, unghiuri și dimensiuni diferite ale vehiculelor. Însă testele au salvat mii de vieți și continuă să ridice ștacheta.