Culturile spun povești care explică originile lumii, zeii și obiceiurile oamenilor. Un mit este o astfel de poveste tradițională. Spre deosebire de legende, miturile prezintă adesea ființe și evenimente supranaturale care se află în afara timpului istoric obișnuit. Ele răspund la întrebări despre motivul pentru care lumea este așa cum este și despre cum ar trebui oamenii să se raporteze la sacr.

Miturile nu se preocupă în primul rând de acuratețea faptică în sensul istoric modern. Adevărul lor constă în semnificațiile pe care le poartă pentru comunitatea care le povestește. Miturile creației, miturile eroilor și miturile despre viața de apoi apar în diferite culturi, deși personajele și intrigile specifice diferă foarte mult. Cercetătorii studiază miturile pentru ceea ce dezvăluie despre valori, temeri și structuri sociale.

În literatură, mitul furnizează un rezervor profund de arhetipuri și modele narative. Scriitorii fac aluzie la mituri sau le rescriu pentru a comenta experiența contemporană. Persistența gândirii mitice arată că ființele umane continuă să caute povești care plasează viețile individuale într-un cadru cosmic sau moral mai amplu. Fie că sunt crezute literal sau citite ca simbolice, miturile rămân puternici organizatori de sens.