Limbajul este sistemul unic uman de simboluri rostite, scrise sau semnate care ne permite să codificăm și să transmitem sens. Cuvintele sunt arbitrare; sunetul „copac” nu seamănă deloc cu planta. Totuși, vorbitorii unei comunități sunt de acord asupra cartografierii și asupra regulilor de combinare a acestor cuvinte în propoziții inedite.

Sistemul are o structură la mai multe niveluri. Fonemele sunt cele mai mici unități sonore. Morfemele sunt purtătoare de sens. Sintaxa guvernează modul în care cuvintele se combină în fraze și propoziții. Semantica se referă la semnificația acestor combinații. Pragmatica se ocupă de modul în care contextul și intenția modelează interpretarea.

Copiii însușesc sistemul cu o viteză uimitoare, adesea fără instrucțiuni explicite. Până la vârsta de patru ani, majoritatea au înțeles gramatica de bază a limbii lor materne. Capacitatea pare biologică, însă limba specifică învățată depinde în întregime de comunitatea înconjurătoare.

• Simboluri arbitrare cu semnificație comună
• Reguli generative care permit propoziții noi infinite
• Fonologie, morfologie, sintaxă, semantică, pragmatică
• Atât modalități vorbite, cât și semne

Nicio altă specie nu a produs un sistem cu o flexibilitate și abstractizare comparabile, deși unele animale prezintă semnale referențiale limitate.