Asimilarea descrie ce se întâmplă atunci când un grup minoritar este absorbit de o cultură dominantă. În timp, limba, îmbrăcămintea, religia sau obiceiurile distinctive ale minorității se pot estompa pe măsură ce membrii adoptă modul de viață al majorității. Procesul poate dura generații și rareori este complet. Poate fi, de asemenea, forțat. Guvernele au interzis limbile, au îndepărtat copiii din familii și au scos în afara legii ceremoniile în cadrul unor campanii deliberate de eliminare a diferențelor.

Modelele clasice, inspirate din sociologia americană de la începutul secolului al XX-lea, au reprezentat asimilarea ca pe o stradă cu sens unic care se termină într-un creuzet. Cercetările ulterioare au arătat ceva mai dezordonat. Grupurile de imigranți își păstrează adesea părți din moștenirea lor, participând în același timp la societatea în sens larg. Și cultura dominantă se schimbă, absorbind mâncăruri, cuvinte și muzică de la cei pe care se presupune că îi absoarbe. Atunci când asimilarea este voluntară și graduală, poate părea o oportunitate. Când este forțată, este o formă de violență culturală.

Markeri ai asimilării

• Schimbarea limbii între generații.
• Căsătorii mixte cu grupul dominant.
• Declinul practicilor religioase tradiționale.
• Dispersarea rezidențială departe de enclavele etnice.

Dacă asimilarea este binevenită sau i se opune rezistență depinde în mare măsură de cine deține puterea și de ce cere acesta de la nou-veniți.