Pășunea este o fâneață folosită pentru pășunatul animalelor. De obicei, este plantată și gestionată, nu sălbatică, deși linia dintre pășune și pășune se estompează în regiunile aride. O pășune bună nu este doar iarbă. Este un amestec de ierburi, leguminoase și plante cu frunze late care împreună oferă o nutriție echilibrată pe tot parcursul sezonului.

Gestionarea pășunilor este similară cu gestionarea oricărei culturi, cu excepția faptului că recoltarea este efectuată de animale. Rata de stocare, durata rotației și perioadele de odihnă determină dacă gazonul rămâne productiv sau este mâncat până la solul gol. Suprapășunatul este eșecul clasic: animalele sunt ținute în același padoc prea mult timp, plantele nu pot crește la loc, iar buruienile se instalează. Pășunatul prin rotație, mutarea animalelor la fiecare câteva zile, imită modelul turmelor sălbatice și menține plantele viguroase.

Specii comune de pășune

• Raigras peren și trifoi alb în regiunile temperate
• Iarbă de Bermuda și iarbă de bahia în climate calde
• Lucernă și trifoi roșu pentru conținut ridicat de proteine
• Ierburi native pentru pășuni cu consum redus de resurse

Pășunile bine gestionate construiesc carbon în sol, susțin polenizatorii și produc carne și lapte la costuri mai mici decât sistemele bazate pe cereale.