Majoritatea zborurilor spațiale umane au loc aproape de casă. Orbita joasă a Pământului acoperă regiunea sub aproximativ 2.000 de kilometri, unde sateliții înconjoară planeta la fiecare nouăzeci de minute. Stația Spațială Internațională se află la aproximativ 400 de kilometri, iar majoritatea sateliților de observare a Pământului zboară între 500 și 800.

Avantajul este accesul. Atingerea orbitelor inferioare (LEO) necesită mai puțină energie decât pe orbite mai înalte, iar vederea Pământului este mai detaliată. Dezavantajul este rezistența la înaintare. Atmosfera subțire la aceste altitudini trage lent sateliții în jos, necesitând reporniri periodice sau, eventual, reintrarea în atmosferă.

Utilizări comune

• Zboruri spațiale umane și stații spațiale
• Observarea și imagistica Pământului
• Constelații de internet precum Starlink
• Misiuni demonstrative științifice și tehnologice

Resturile orbitale reprezintă o problemă tot mai mare. Coliziunile la aceste viteze creează mii de fragmente, fiecare fiind capabilă să distrugă un satelit și să declanșeze alte coliziuni.