Imaginația este reprezentarea mentală a experienței senzoriale în absența stimulului extern corespunzător. Imaginația vizuală - imaginile mentale - este forma cea mai studiată, însă există și imagistică pentru sunet, mișcare și alte modalități.

Imaginile mentale pot fi inspectate, rotite și scanate în moduri care sunt paralele cu percepția obiectelor reale. Timpul necesar pentru rotirea unei imagini mentale crește odată cu unghiul de rotație, la fel ca în cazul obiectelor fizice. Imaginile ajută memoria: formarea unor imagini mentale vii ale obiectelor care urmează să fie ținute minte îmbunătățește reamintirea ulterioară. De asemenea, sunt utilizate în repetițiile de abilități - sportivii și muzicienii exersează adesea secvențe în minte - și în tehnici terapeutice precum desensibilizarea sistematică și imagistica ghidată pentru controlul durerii.

Dezbaterea continuă cu privire la formatul imaginilor mentale. Unele teorii le tratează ca reprezentări asemănătoare imaginilor; altele le tratează ca structuri descriptive, asemănătoare limbajului. Neuroimagistica arată că imaginile vizuale activează multe dintre aceleași zone ale creierului implicate în percepția vizuală, susținând un anumit grad de mecanism comun.

Când „vezi” o față familiară cu ochii închiși, folosești imagini.