Apelul la emoție este o eroare care manipulează emoțiile în loc să folosească un raționament valid. Înlocuiește dovezile cu frică, milă, furie sau bucurie. Argumentul pare convingător deoarece emoția este puternică. Dar emoția nu este o dovadă. O poveste tristă nu dovedește că o politică este corectă. O imagine înfricoșătoare nu dovedește că o amenințare este reală.

Eroarea poate lua multe forme. Apelul la frică folosește amenințări. Apelul la milă folosește simpatie. Apelul la furie folosește indignare. Apelul la lingușire folosește complimente. Fiecare dintre ele ocolește rațiunea. Ținta simte mai întâi și gândește mai târziu. Acesta este scopul.

Exemple de apel la emoții

• Gândește-te la copii. (Apelează la milă sau la frică.)
• Dacă nu votați pentru mine, țara se va prăbuși. (Apel la frică.)
• Ar trebui să mă angajezi pentru că am o familie de hrănit. (Apel la milă.)
• Cum ai putut susține acea politică după ce mi s-a întâmplat? (Apel la vinovăție.)
• Acest produs te va face fericit și popular. (Apelează la emoții pozitive.)

Apelul la emoție nu este întotdeauna eronat. Emoțiile fac parte din viața umană. Un apel caritabil folosește emoția pentru a motiva donațiile. Un elogiu funerar folosește emoția pentru a onora morții. Eroarea apare atunci când emoția înlocuiește raționamentul. Întrebarea este dacă emoția este relevantă pentru concluzie. Dacă concluzia este despre politică, dovezile ar trebui să fie despre politică. Povestea despre un copil ar putea fi relevantă. Ar putea ilustra impactul politicii. Dar povestea în sine nu dovedește că politica este bună. Apelul la emoție devine o eroare atunci când blochează analiza. Este un instrument puternic. Ca toate instrumentele puternice, poate fi folosit bine sau prost.