Nemesis este agentul răzbunării sau al căderii care îl prinde din urmă pe un personaj, în special pe unul vinovat de aroganță. În gândirea greacă, Nemesis era și zeița care pedepsea prezumția.

În literatură, inamicul poate fi o persoană - un răzbunător sau un rival - sau o forță mai abstractă cu consecințe. Inamicul eroului tragic apare ca rezultat inevitabil al acțiunilor anterioare sau al personajului. Într-un sens mai larg, cuvântul a ajuns să însemne un rival sau un dușman de lungă durată, figura care se opune continuu protagonistului și, în cele din urmă, îl poate învinge. Benzile desenate și ficțiunea de aventură se bazează în mare măsură pe inamic ca omolog structural al eroului.

Un inamic satisfăcător se simte atât opus protagonistului, cât și cumva legat de acesta - prin istorie, prin asemănări sau prin logica intrigii. Confruntarea finală cu inamicul coincide adesea cu punctul culminant al poveștii. Fie că este vorba de justiție divină sau de un rival uman, inamicul întruchipează factura care se plătește în cele din urmă.

Forța sau figura care produce consecințele pe care un personaj le-a câștigat este inamicul său.