Catharsisul este eliberarea emoțională sau purificarea pe care o experimentează un public prin artă, în special tragedie. Aristotel a folosit termenul pentru a descrie efectul milei și fricii în teatru.

În cursul unei tragedii bine realizate, spectatorii simt emoții intense în numele personajelor și, la rezoluție, constată că aceste emoții sunt cumva clarificate sau descărcate. Mecanismul exact a fost dezbătut timp de secole - dacă catharsis înseamnă purgație, purificare sau clarificare intelectuală - dar afirmația principală rămâne că drama serioasă poate lăsa un public emoționat, dar totodată restabilit, mai degrabă decât pur și simplu tulburat. Gânditorii ulteriori au extins ideea la alte arte și la valoarea terapeutică a exprimării emoțiilor.

Catharsisul depinde de implicarea publicului și de capacitatea operei de a duce intensitatea emoțională într-un loc cu un scop precis. Când eliberarea pare meritată, experiența este memorabilă; când pare manipulată, efectul se transformă în simplu sentimentalism.

Liniștea de după o tragedie puternică, când sentimente puternice au fost stârnite și apoi potolite, este experiența pe care o numește catharsisul.