O familie de patru persoane din Malawi rural își cheltuiește cea mai mare parte a veniturilor pe făină de porumb. Fără electricitate, fără apă curentă, fără clinică la câțiva pași. Aceasta este sărăcie absolută: o situație în care oamenii nu au cele de bază pentru supraviețuire - hrană, apă curată, adăpost și asistență medicală minimă. Pragul nu este relativ la ceea ce au vecinii. Este o linie fixă, definită de obicei de agențiile internaționale ca trăind cu mai puțin de aproximativ 2,15 dolari pe zi.

Sociologii disting aceasta de sărăcia relativă, care măsoară dezavantajul în raport cu standardul mediu al unei societăți. Sărăcia absolută se referă la supraviețuire. Scurtează viața, limitează dezvoltarea cognitivă la copii și prinde familiile în cicluri care se întind pe generații.

Caracteristici cheie

• Măsurat în raport cu un prag fix de supraviețuire, nu cu mediile societale
• Concentrat în țările cu venituri mici și în regiunile afectate de conflicte sau secetă
• Legat de mortalitatea infantilă ridicată, malnutriție și școlarizare limitată
• Vizate de obiectivele internaționale de dezvoltare și programele de transfer de numerar

Guvernele și ONG-urile urmăresc acest lucru prin intermediul sondajelor în gospodării. Numărul persoanelor aflate în sărăcie absolută a scăzut brusc din 1990, deși progresul a stagnat în timpul pandemiei de COVID-19.