Sprinterii aleargă peste o serie de bariere distanțate uniform, trecând peste fiecare dintre ele fără a întrerupe ritmul. Această probă este cea cu garduri. Combină viteza pură cu tehnica precisă de săritură.

Distanțele standard în aer liber sunt de 110 metri pentru bărbați și 100 de metri pentru femei la proba de sprint cu garduri, plus 400 de metri garduri intermediare pentru ambele. Fiecare atlet trebuie să rămână pe culoar și să treacă de zece garduri. Lovirea unui gard nu aduce descalificare, cu excepția cazului în care interferează cu un alt alergător, însă costă timp și echilibru.

Tehnica pune accent pe o mișcare rapidă a piciorului de atac și o recuperare rapidă a piciorului de atac, astfel încât viteza dintre garduri să rămână ridicată. Antrenamentul combină sprintul cu treceri repetate de la obstacole la alergare și exerciții ritmice. Cei mai buni alergători cu obstacole fac ca obstacolele să pară aproape incidentale în raport cu viteza lor de înaintare.

O cursă curată de garduri la viteză maximă este una dintre cele mai tehnice probe de sprint de pe pistă.