Un alergător menține un ritm puternic în ultimii kilometri ai unei curse lungi, în timp ce alții își pierd ritmul. Această capacitate de a susține efortul se numește rezistență. Depinde de condiția aerobă, eficiență și toleranța mentală la disconfort.

Sporturile de anduranță, cum ar fi alergarea pe distanțe lungi, ciclismul, înotul și canotajul, îl plasează în centrul performanței. Sportivii de echipă au nevoie și de rezistență pentru a menține intensitatea pe parcursul unui meci întreg. Antrenamentul crește progresiv durata și calitatea muncii pe care corpul o poate suporta.

Fundamentele fiziologice includ aportul de oxigen, densitatea mitocondrială și utilizarea combustibilului. Factorii psihologici determină dacă un atlet continuă antrenamentul atunci când oboseala crește. Recuperarea și nutriția susțin adaptările pe care le urmărește antrenamentul de anduranță. Îmbunătățirile măsurabile apar în timpii de cursă, distanța parcursă sau capacitatea de a repeta eforturi de intensitate ridicată.

• Capacitatea de a susține un efort fizic prelungit
• Central pentru sporturile la distanță și cele cu efort multiplu
• Dezvoltat prin antrenament aerobic progresiv
• Combină componentele fiziologice și mentale