Socializarea primară are loc în copilărie, în familie. Socializarea secundară are loc mai târziu, prin intermediul instituțiilor și al colegilor. Este procesul de învățare a normelor și comportamentelor adecvate rolurilor și contextelor specifice: cum să te comporți la locul de muncă, într-o sală de clasă, într-o comunitate religioasă sau într-o țară nouă.

Socializarea secundară este mai puțin intensă decât socializarea primară. Nu modelează personalitatea de bază la fel de profund. Dar este esențială pentru funcționarea într-o societate complexă. Un copil învață limbajul acasă. Un tânăr adult învață jargonul profesional la locul de muncă.

Agenți ai socializării secundare

• Școli: norme academice și cultura colegilor
• Locurile de muncă: roluri profesionale și ierarhii
• Grupuri de colegi: stil, argou și abilități sociale
• Mass-media: opinii politice și obiceiuri de consum
• Instituții religioase: coduri morale și ritualuri

Socializarea secundară poate fi resocializare atunci când implică o ruptură bruscă cu trecutul. Intrarea în armată, închisoare sau mănăstire necesită dezvățarea rolurilor vechi și învățarea unora noi. Instituțiile totale, așa cum le-a numit Goffman, controlează toate aspectele vieții pentru a reface sinele.