Tatuajele erau odată deviante. Acum sunt mainstream. Devianța se referă la un comportament care încalcă normele sociale, dar normele se schimbă. Ceea ce o generație numește deviant, următoarea numește normal. Sociologii nu judecă dacă un act este în mod inerent greșit. Ei se întreabă cum și de ce anumite acte sunt etichetate drept deviante și cine are puterea de a aplica această etichetă.

Emile Durkheim a susținut că devianța este funcțională. Ea clarifică limitele morale, întărește solidaritatea grupului și poate declanșa schimbări sociale. Teoriile conflictului se concentrează pe putere: legile și normele protejează adesea interesele grupurilor dominante. Teoria etichetării, asociată cu Howard Becker, spune că devianța nu este o calitate a actului, ci o consecință a reacțiilor celorlalți.

Exemple în diferite categorii

• Devianță formală: infracțiune, pedepsibilă prin lege
• Deviație informală: lipsă de respect, încălcarea cozii de așteptare
• Devianță fără victime: îmbrăcăminte sau stil de viață neconvențional
• Devianță inovatoare: nesupunere civilă, denunțare

Nu toate deviațiile sunt negative. Artiștii, reformatorii și antreprenorii încalcă adesea normele pentru a crea ceva nou.