Un număr de telefon auzit o singură dată poate fi repetat imediat, dar dispare dacă atenția se schimbă. Memoria pe termen scurt este capacitatea de a păstra o cantitate mică de informații într-o stare activă, ușor disponibilă, pentru o perioadă scurtă de timp.

Estimările clasice au plasat durata la aproximativ șapte elemente, fiind ulterior rafinate la mai puține elemente atunci când materialul este complex. Informațiile se degradează în câteva secunde, cu excepția cazului în care sunt repetate sau transferate într-un spațiu de stocare pe termen lung. Memoria pe termen scurt este strâns legată de, și uneori subsumată de, conceptul mai larg de memorie de lucru, care pune accentul atât pe manipulare, cât și pe stocare.

Interferența și capacitatea limitată sunt constrângerile sale definitorii. Împărțirea în bucăți crește capacitatea efectivă prin gruparea elementelor în unități semnificative. Memoria pe termen scurt susține înțelegerea, rezolvarea problemelor și continuitatea gândirii de la un moment la altul. Atunci când aceasta eșuează, chiar și sarcinile simple devin fragmentate.

Momentul prezent al cunoașterii depinde de ceea ce poate menține memoria pe termen scurt.