În experimentele lui Stanley Milgram, participanții obișnuiți au administrat ceea ce credeau a fi șocuri electrice puternice unui străin, pur și simplu pentru că un experimentator le-a cerut să continue. Ascultarea este respectarea directivelor unei figuri autoritare.

Studiile au demonstrat că presiunile situaționale — indiciile autorității, escaladarea treptată, difuzarea responsabilității — pot depăși rezervele morale personale. Obediența nu este în mod inerent negativă; viața socială coordonată o impune în multe contexte. Pericolul apare atunci când autoritatea este ilegitimă sau când ordinele intră în conflict cu standardele etice.

Cercetările ulterioare au examinat diferențele culturale, rolul dizidenților și condițiile care favorizează rezistența la autoritatea nedreaptă. Înțelegerea obedienței ajută la explicarea atât a eficienței organizaționale, cât și a atrocităților istorice. Instruirea în luarea deciziilor etice și protejarea explicită a disidenței pot reduce obediența distructivă.

Disponibilitatea de a spune nu autorității rămâne o capacitate fragilă, dar esențială.