Un ceas care odinioară părea zgomotos se estompează în fundal după o oră. Obișnuința este scăderea răspunsului la un stimul repetat, inofensiv. Este una dintre cele mai simple forme de învățare.

Obișnuința permite organismelor să ignore evenimente previzibile, neinformative și să își păstreze atenția pentru noutate sau schimbare. Este specifică stimulului; o ușoară modificare poate restabili răspunsul (dezabințare). Sugarii prezintă obișnuință cu modele vizuale repetate, oferind o fereastră către percepția și memoria timpurii. La adulți, obișnuința apare prin adaptarea senzorială, reducerea tresăririi și estomparea reacțiilor emoționale la factorii de stres familiari.

Cercetătorii folosesc paradigme de obișnuință pentru a studia atenția, învățarea și anumite afecțiuni clinice. Eșecul obișnuinței poate lăsa o persoană copleșită de stimularea obișnuită. Procesul demonstrează că, chiar și la cel mai elementar nivel, sistemul nervos filtrează experiența în funcție de relevanță.

Ceea ce încetăm să observăm eliberează capacitate pentru ceea ce încă contează.