Un comportament devine mai mult sau mai puțin probabil din cauza consecințelor sale sau pentru că a fost asociat cu evenimente semnificative. Condiționarea este acel proces amplu de învățare. Include atât forme clasice, cât și forme operante.

În condiționarea clasică, stimulii dobândesc puterea de a provoca răspunsuri. În condiționarea operantă, comportamentele sunt întărite de întăritori sau slăbite de pedepsitori. Ambele funcționează pe tot parcursul vieții de zi cu zi: mirosul de cafea care începe rutina de dimineață, zâmbetul social care recompensează primele cuvinte ale unui copil, intersecția evitată unde odată s-a produs un accident.

Principiile condiționării stau la baza terapiilor comportamentale, dresajului animalelor, managementului clasei și programelor de schimbare a obiceiurilor. Acestea demonstrează că o mare parte din ceea ce facem este modelat de regularitățile din mediu, mai degrabă decât de deliberarea conștientă. Înțelegerea acestor regularități oferă un impuls pentru o schimbare deliberată.

Ceea ce se învață prin condiționare poate fi adesea dezvățat prin rearanjarea acelorași contingențe.