Un client care crede că „nu sunt demn de iubit” învață să testeze acel gând în raport cu dovezi reale și să experimenteze noi comportamente. Terapia cognitiv-comportamentală, sau TCC, vizează legăturile dintre gânduri, sentimente și acțiuni.

Dezvoltată pe baza lucrărilor lui Aaron Beck și Albert Ellis, TCC presupune că gândirea distorsionată menține suferința emoțională. Terapeuții îi învață pe clienți să identifice gândurile automate, să le evalueze acuratețea și să genereze alternative mai echilibrate. Experimentele comportamentale și expunerea gradată reduc evitarea. Ședințele sunt structurate, orientate spre obiective și, de obicei, limitate în timp.

Dovezi solide susțin TCC pentru depresie, tulburări de anxietate, PTSD și multe alte afecțiuni. Funcționează bine în formate individuale, de grup și digitale. Criticii notează că poate părea excesiv de rațională sau insuficient de atentă la istoricul emoțional mai profund; prin urmare, mulți practicieni integrează elemente din alte abordări. În cel mai bun caz, TCC echipează oamenii cu abilități portabile pe care le continuă să le utilizeze după încheierea terapiei.

• Se concentrează pe schimbarea gândurilor și comportamentelor nefolositoare
• Structurat și de obicei pe termen scurt
• Suport empiric puternic pentru multe tulburări
• Predă abilități pe care clienții le pot aplica independent