Formațiunea reticulară este o rețea difuză de neuroni care traversează trunchiul cerebral. Aceasta joacă un rol central în reglarea stării de veghe, a tranzițiilor somn-veghe și a atenției.

Fibrele ascendente se proiectează spre talamus și cortex, ajutând la menținerea stării de veghe și alertă. Fibrele descendente influențează tonusul muscular și funcțiile autonome. Deteriorarea formațiunii reticulare poate produce comă; stimularea poate trezi un animal care doarme. Rețeaua filtrează, de asemenea, informațiile senzoriale primite, permițând semnalelor relevante să ajungă la centrii superiori, în timp ce le atenuează pe cele irelevante.

Diferite regiuni din cadrul formațiunii reticulare contribuie la aspecte specifice ale stimulării și controlului motor. Locus coeruleus și alți nuclei monoaminergici sunt încorporați în sau adiacenți nucleului reticular și modulează stările cerebrale globale. Structura este filogenetic veche și esențială pentru cea mai elementară reglare a conștiinței.

Când creierul trece de la somn la veghe sau menține vigilența, formațiunea reticulară este puternic implicată.